Curse (6): Hat-Trick!

Desfasurata pe un traseu atipic acestui gen de competitie, cea de-a treia etapa a Campionatului National de Autoslalom a reprezentat totodata si cea de-a treia victorie consecutiva. Nici pe departe la fel de relaxata precum cele anterioare, cursa de la Magureni Prahova a avut un grad ridicat de risc si competitivitate in comparatie cu circuitele de la Bucuresti si Bacau.

Caracterul rapid dat de cele cateva linii drepte lungi ale drumului judetean inchis de catre autoritati pentru acest eveniment favorizeaza masinile puternice, greutatea nemaifiind un neajuns major precum in cazul circuitelor virajate. Vitezele uzuale de ordinul a 160-180 km/h, combinate cu o alegere destul de nefericita a pneurilor din partea mea, au determinat o lupta stransa ce s-a decis in final prin penalizari cauzate de daramarea jaloanelor.

Primele doua etape, urmate de o incursiune pe Hungaroring (mai multe despre asta intr-un episod viitor) si vreo 3000 km parcursi pe sosea, au cauzat o uzura destul de pronuntata a Toyo-urilor R888 pe care am alergat pana acum, acestea ajungand la martorul de uzura. Desi ar fi fost perfect utilizabile pe circuit, am decis sa nu risc certificatul de inmatriculare pe drumul pana in Prahova, in caz ca m-ar fi oprit Politia. Asadar am pus pe masina jantele SSR Type-C incaltate cu un set de Kumho V70A, ce au venit cu ele cand le-am cumparat de la un amic din Germania.

Desi mult mai inguste (215 fata / 245 spate in raport cu 225 / 255 cat sunt Toyo-urile), ma asteptam sa fie OK datorita treadwear-ului mai mic. Subliniez cuvantul „mult” deoarece anvelopele R888 au o latime semnificativ mai mare fata de orice alte cauciucuri cu aceleasi specificatii; de exemplu, cele de 225 sunt mai late decat Kumho-urile de 245! Surpriza insa: s-au dovedit a fi net inferioare Toyo-urilor, in special pe franare, dupa cum se poate observa in filmul de mai jos. Dupa o inspectie mai atenta, am inteles de ce: data fabricatiei era undeva demult in 2006, deci nu mai erau de mult in parametrii optimi.

Asa cum se vede pe film, daca traseul de tip VTM nu era deja suficient de riscant, la un moment dat si-a facut aparitia si ploaia, care a complicat inca putin lucrurile. Ce-i drept, mai mult la nivel psihologic, pentru ca nu a apucat sa ude bine asfaltul inaintea terminarii celor doua manse de concurs. Pe final insa, o rupere de nori ne-a „spalat” bine de tot, decernarea cupelor facandu-se la adapostul corturilor.