Curse (4): Prima victorie!

La ultima etapa de Autoslalom de anul trecut, mi-am promis ca ma voi prezenta in urmatorul sezon cu o masina mai usoara, mai manevrabila si per total mai potrivita pentru asa ceva. Asa cum povesteam in cel de-al doilea episod, au urmat luni de cautari si documentare pana am ales noua masina, dupa care am petrecut inca pe-atata timp comparand upgrade-uri intre ele pentru a le alege pe cele ce ar fi facut cu adevarat o diferenta, fara sa fie nevoie sa vand un rinichi si un plaman. Odata cumparaturile facute si piesele montate, a venit timpul pentru prima incercare.

Totul a inceput cu un drum de 285 km pana la Bacau, destul de plictisitor in mod normal; pentru cei ce il cunosc, singurul lucru care te tine treaz este faptul ca mereu esti in alerta uitandu-te dupa radare. De data asta insa, combinatia de ploaie torentiala si semislick-uri a schimbat un pic datele problemei. Chiar daca e posibila o viteza de croaziera de aproximativ 100 km/h, trecerea peste orice marcaj – trecere de pietoni, separatoare de benzi – dezechilibra masina suficient cat sa fie nevoie sa tii mereu ambele maini pe volan.

Fiind sambata si deci prima zi de antrenamente incepuse deja, am mers direct la circuit. Cine ar fi avut rabdare sa se cazeze la hotel cand aveam atatea intrebari cu privire la comportamentul masinii in conditii de cursa? Odata intrat in paddock, am inceput sa observ concurenta care nu era deloc neglijabila. Am trecut pe langa masini ca Lotus Elise, Toyota GT-86, Opel Speedster sau Nissan Silvia S14, insa date fiind conditiile atmosferice trebuie sa recunosc ca m-am uitat mai mult dupa masini cu tractiune fata. Imediat cum am remarcat Renault-ul Megane RS rosu al lui Iulian Soros (pilot RoSBK), am avut automat un deja-vu relativ la felul in care ne-a umilit pe toti pe ploaie in urma cu cateva etape, la AMCKart; insa momentul in care inima mi-a stat in loc pentru cateva zecimi de secunda a fost cel in care am vazut un Mini Cooper S, pe care scria „Beldie”. Adica Mihai Beldie, vicecampion in 2013 la VTM si instructor de pilotaj al unei scoli renumite. In mod clar, urma un week-end interesant.

Si chiar a fost. Intreaga zi de antrenamente a plouat incontinuu, ceea ce a nu a facut decat sa imi accelereze adaptarea la masina pe care n-o mai pilotasem niciodata in astfel de conditii. Am fost surprins sa observ in ce fel raspunde masina la comenzi; as incerca sa evit clisee de genul „este o prelungire a pilotului”, insa chiar asa este. Nu exista intarzieri de niciun fel intre actiunea ta si momentul cand ea o executa, ceea ce este extraordinar odata ce „te-ai prins” si ti-ai reglat violenta si amploarea miscarilor. La sfarsitul zilei, am obtinut cel mai bun timp, la toate clasele – inclusiv Open si Integrale, iar eu am plecat spre hotel cu un mare zambet pe buze, mai ales ca se anunta vreme buna.

Sursa foto: iasirally.ro

A doua zi inseamna intotdeauna: antrenamente libere dimineata, apoi calificari urmate de doua manse de concurs. In cele doua manse pilotii intra in ordine inversa a pozitiilor obtinute in calificari (daca ai iesit primul, vei pleca ultimul in concurs). In ceea ce priveste clasificarea finala, se ia cel mai bun timp dintre cei doi obtinuti in mansele de concurs. Atingerea si rasturnarea jaloanelor se penalizeaza, la fel iesirea de pe circuit chiar si cu o roata.

Fiindca nu a mai plouat, conditiile de concurs au fost semnificativ diferite fata de ziua anterioara, practic s-a resetat tot ce am invatat si am reglat la masina, trebuind deci sa folosesc fiecare ocazie ca sa obin o noua configuratie competitiva. Semislick-urile sunt fenomenale pe uscat, daca reusesti sa le tii in marja de temperatura unde functioneaza bine. Nu le vrei nici prea reci nici prea calde, iar asta depinde de multi factori, printre care: unghiul de cadere al rotilor (camber), presiunea aerului din cauciucuri sau setarile suspensiei. Procesul prin care „le nimeresti” este unul de incercari repetate in care fortezi masina la limita, pana cand gasesti ceva ce ti se potriveste ca stil de pilotaj, incat sa scoti timpul cel mai bun si sa te simti cat mai sigur pe tine. Iata la ce ma refer.

Dupa ce am scos niste aer din pneuri si am setat corespunzator suspensia, am reusit sa obtin un setup consecvent, care mi-a permis sa intru in concurs increzator in mine si in masina. Am reusit sa obtin locul 1, realizand un timp pe tur cu aproximativ doua secunde mai bun decat pilotul clasat pe locul 2, si al doilea timp per total la toate clasele (un Subaru Impreza WRX STI venit direct din iad a fost mai rapid). Cred ca este de prisos sa incerc sa descriu bucuria de a obtine in acest fel confirmarea ca atat masina, cat si eu, suntem competitivi. Am fost onorat sa primesc felicitari chiar de la Mihai Beldie, care a reusit la randul lui un laudabil loc 3 la volanul unei masini complet stock, si automata pe deasupra, dar si bucuros ca am reusit sa-mi iau revansa fata de Iulian, cu al sau Megane RS. Am coborat toti 3 de pe podium cu un sentiment de prietenie si respect reciproc, ce depaseste rivalitatea atat ca intensitate cat si ca importanta.

Pe final, va las cu un film on-board din care puteti lua pulsul unei ture la volanul Hondei. Ne vedem la urmatoarea etapa, pe 17-18 mai la Bucuresti, pe circuitul AMCKart!